
În cadrul proiectului MASKS, studiem și valorificăm măștile tradiționale, costumele și instrumentele muzicale rituale ale comunităților rurale europene. Este vorba despre practici vii, legate de rituri sezoniere, de sărbătorile de Carnaval și de alte celebrări care marchează trecerea timpului în sate și în micile localități.
Masca de Carnaval, înțeleasă ca parte a unei perioade festive îndelungate care se întinde aproximativ de la Sfânta Lucia (13 decembrie) până la Carnaval, este mult mai mult decât un costum: este un semn vizibil al vitalității comunităților rurale. Prin intermediul măștilor, comunitatea „pune în scenă” temeri, dorințe, roluri sociale și relații cu natura, creând momente de puternică coeziune socială și atractivitate turistică.

În aproape toată Europa există ritualuri cu măști legate de Carnaval și de alte sărbători tradiționale, însă în țările consorțiului Portugalia, Spania, Italia și România această tradiție este deosebit de bine înrădăcinată.
Aici întâlnim:
• măști care întruchipează figuri ambigue, grotești, malițioase sau înfricoșătoare;
• costume bogate în detalii, clopote, piei, țesături colorate;
• alaiuri, procesiuni și dansuri care implică întreaga comunitate.
Realizarea acestor măști se bazează pe cunoștințe meșteșugărești străvechi, transmise din generație în generație. Depopularea rurală și îmbătrânirea populației pun însă în pericol această tradiție: dacă meșteșugarii nu găsesc urmași, tehnici și simboluri riscă să dispară.
Un rol central îl au măștile zoomorfe, în care ființa umană capătă trăsături animale sau hibride.
Aceste măști reprezintă:
• fuziunea dintre om și animal;
• relația profundă cu natura și teritoriul;
• legătura cu rituri străvechi de vânătoare, fertilitate și tranziție sezonieră.
Originile acestor forme de expresie datează din preistorie, când omul se identifica cu animalul care trebuia vânat sau de care depindea propria supraviețuire. Și astăzi, multe ritualuri cu măști zoomorfe însoțesc trecerea de la iarnă la primăvară, protecția câmpurilor și a animalelor și momente de ruptură și reînnoire în viața colectivă.
Măștile tradiționale sunt adesea adevărate opere de artă meșteșugărească. Meșteșugarii folosesc:
• lemn sculptat și pictat,
• lut modelat și ars,
• țesături, piei, fibre naturale,
• elemente reciclate și decorațiuni complexe.
Fiecare mască este unică: ea cuprinde caracterul personajului, istoria comunității și mâna meșteșugarului care a realizat-o.
Măștile apar în momente-cheie ale vieții colective, precum nunți și rituri de trecere, sărbători religioase și procesiuni, înmormântări și ritualuri legate de moarte și memorie, reprezentații teatrale populare și narațiuni ale miturilor și legendelor locale.
Promovarea și studiul acestor măști înseamnă protejarea unui patrimoniu cultural imaterial care riscă să se piardă. Prin MASKS, ne propunem să sprijinim meșteșugarii care păstrează aceste cunoștințe, să transmitem competențe către noile generații, să consolidăm identitatea culturală a comunităților rurale și să contribuim la dezvoltarea unui turism rural durabil, respectuos față de tradiții și atent la teritorii.
Măștile noastre nu sunt doar obiecte de privit, ci povești vii: ele spun povestea legăturii profunde dintre oameni, peisaje, memorie și viitor.
